...pai...e dimineata, cafeaua s-a racit, si ma simt de parca a trecut o intreaga herghelie peste mine. Dar trecand de partea asta neinteresanta, mi se pare ca reflecta foarte bine starea generala in care vietuim....
Suntem obligati sa facem slalom printre copite in fiecare minut, in fiecare zi indiferent in ce punct cardinal o apucam. Inca dn prima clipa in care am deschis ochii dimineata, ne vine in minte urmatorul gand, oare azi de cate copite va trebui sa ma feresc?.... bine ca am invatat sa fim optimisti si experienta zilelor trecute ne-a intarit pentru viitorul apropiat, dar pana cand? Sunt multi dintre noi care au ajuns la limita rabdarii, la extenuare... in momentul in care nimic nu mai conteaza, si-i inteleg, dar oare asta sa fie calea? sa clacam? sa uitam ca am avut si zile bune? ca am fost candva " de rasa" ?
Poate ti se pare ca e cam pesimista abordarea dar ...
......... sunt ganduri, ganduri...ganduri.
Primele randuri, primele aberatii, oricum as propune un premiu pentru cel mai "incercat" dintre noi : Potcoava de smarald.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu